Îmi amintesc diformitatea fiinţei
de dinainte de sfâşiere
şi culoarea lichidă a uimirii fragede
până când umplerea a dat pe dinafară
prin ochi
curgând în râuri fiinţa
şi toate acestea le ştiu, le simt
numarând infinita fiinţă-mătănii
din lacrimi îngheţate cubic
Îmi amintesc aşteptarea
rece, neverticală
până când învelişul va creşte
doar cu ideea în sine de eu.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem