AscunzișUri Poem by Puiu Alice

Te mirai mereu
Auzi cum oasele timpului se-ascund în frunze? !
Auzeam doar cum viscolește tăcerea pietrelor
Auzi cum crește un înger din umărul meu stâng? !
Auzeam doar cenușa din trandafiri risipindu-se-n geam
Auzi cum se strecoară-n umărul meu drept
rădăcinile unui curcubeu? !
Auzeam doar cum ne ard în priviri păsări de ninsoare
Treptele din ce în ce mai rare,
ramurile mai ascuțite,
cerurile mai înalte,
Acolo sus, doar o albă câmpie
auzea foșnetul nostru de frunze
în care moartea și-ascunsese oasele.