Rugăciune Poem by Puiu Alice

Colbul unui gând mi-acoperă seara
și-n vis și-n amintire aceeași risipă
de păsări desprinse din fumul
hotarului de stele.
Umblu printre săgeți de lumină ce cad haotic
prin lanul arzând, tămâie-n țărână
cu gust de maci și glas de pietre
ce-n piept de înger s-au înfipt.
Cu pasul căutare, sub arcada-nmugurită
în somnul de nisip al orei,
toate cuvintele tale dau năvală
și-mi șoptesc năluciri din coasta lunii
Purtai pe degete jocul spiralat
din vuiet de scoică risipit
și timpul înflorea-n vitraliile verii....
Te sfâșii, te-aduni, te-mparți, umbră,
cu drumul meu,
Sub povara ierbii sure,
când depărtarea o ninsoare răsfrânge
pe un alt cer,
te scriu, taină, ca pe-o rugăciune
în palmele nopților mele.