Cântec În Hohot Poem by Dorina Neculce

încă nu îmi trag frica
peste cap mamă chiar dacă firul de păianjen
se împleticește împrejurul gurii mele
urletul câinelui Rex sparge tăcerea
în bucăți de noapte
și eu mă învelesc în ascuns
înfofolindu-mă în umbre
e toamnă zic păsările
își fac rondul undeva un bătrân
se chircește cu genunchii la piept
cântă ceva nedeslușit ce alții l-au învățat
și trage să moară privind în ochi singurătatea
asigură-mi un loc zic
în inima ta garantează-mi libertatea senină
și promit că am să mă ridic
mama aude scâncetul meu
cerul se întunecă aruncând
cu porumbițe moarte
garantează-mi locul pe care ți l-am prăpădit
tată sunt învinsul acestui pământ
am răsădit violete în toate colțurile lumii
trenul huruie
acoperindu-mi strigătul
roțile lui duruie și îmi duc mai departe
acordurile acestui cântec
în hohot