CINCI ZILE Poem by Claudiu Komartin

Azi m-am trezit ştiind totul
deşi aş fi preferat orice altceva:
să respir normal măcar o gură de aer
să pot să rostogolesc un gînd bun între pereţii craniului
hainele de pe mine să nu miroasă a transpiraţie şi mucegai
în cap bubuiturile se-ntețiseră
nu doar petarde şi artificii, cum se întîmplă pe-aici de crăciun
era ca şi cum cineva ar fi lovit isterizat
cu pumnii într-un borcan mare şi gol

de cinci zile, ştiu:
sunt plicul cu anthrax pe care-l primeşti într-o joi la birou
sunt schimonoseala ta de invidie
sunt o lamă de ras ţinută sub limbă
sunt tot ce-ţi place, tot ce-i cancerigen şi obscur
îţi vei aduce aminte de mine, omule din supermarket?
sunt un nimic şi mă cred dracul gol
sunt tusea seacă de care nu mai scapi
sunt răutatea şi ura anului 2005

de cinci zile febră şi singurătate
de cinci zile numai porcii valsează noaptea
înaintea ochilor mei înroşiţi de nesomn
şi ceai fierbinte, şi o flegmă groasă, pustiitoare
curgîndu-mi prin trupul chircit între aşternuturi
de cinci zile braţele mele subțiate
se întind meschin către nimeni

fiindcă eu sunt nimeni
şi lumea este împărăţia mea.