nu vreau să mă gândesc la oameni
iubirea lor e un fluture negru
cu aripile întinse
care se aşază pe fruntea unui gimnast paralizat
stă zile întregi acolo
îl priveşte în ochi cu tandreţe
îşi înfige trompa în ţesuturile cele mai moi
se amuză ca un copil
îşi înfige trompa şi râde
îşi înfige trompa şi râde
în soarele năucitor.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem