Linii / Lines Poem by Magdalena Biela

O liniște se-apleacă-n fum de seară
și-n fiecare mugur pietrele
c-o lacrimă verde
numele ți-l șoptesc.
Îți sunt aripile două tăceri,
pe-o margine de ape
s-a ghemuit tot cerul,
și-ntr-un sărut de lună
pământul s-a cuibărit.
O linie cuvântul,
altă linie iubirea
și din atingerea lor, într-un punct
se-aude doar inima cum bate.
Alunecă, surâs din flori de somn
în palma inimii mele,
veșnicie risipită pe-o ramură de stea
pentru mine,
cel ce încă n-am sosit
sau poate că...
abia am plecat.

ALICE PUIU
- - - - - - - - - - - - - - - -

Lines

A silence leans in th'evening smoke
and in every bud the stones
with a green tear
whisper your name.
Your wings are two silences,
on waters' edge
the whole sky snuggled,
and in a moon kiss
the earth snuggled.
One line the word,
another line love
and from their touching, in one point
only the heart beating can be heard.
A smile glides from the sleep flowers
in the palm of my heart,
eternity wasted on a star branch
for me,
the one who didn't arrive yet
or maybe...
I just left.