Nebunia Unei Stele Poem by A Waltz For Zizi

Nebunia Unei Stele

Cand voi muri eu, lumea va plange si va zice: 'inca un monstru ne-a parasit prea devreme'
iar din nori va picura cu stele
in sticle transparente si frumos aranjate
formand o cresa de noi sori
ce vor pistruia tarana de pe mine
cu ale lor incandescente si parfumate umbre.
Si toti cei ce vor veni sa ma vada
se vor imbraca in haine de parada
toti eroii ce i-am avut candva dusmani
se vor aseza tristi in genunchi
sub umbra crucii gigantului apus.
Iar pe crucea mea vor sta pictate
aceste cateva cuvinte gratios de crude:
'Daca as putea,
m-as intoarce sa te tin din nou in brate,
dar nu pot,
asa ca tu, pune urechea pe aceasta rece cruce,
si ma vei auzi inca soptindu-ti acel 'Te iubesc! ',
de demult nascut,
sub apasarea primului meu sarut.'

POET'S NOTES ABOUT THE POEM
P.S.
Al tau istoavitor si blond soare,
spune-mi: de ce ma arde atat de tare,
in fiecare dimineata cand rasare
din spatele buclelor tale rare?
P.P.S.
E prea tarziu azi pentru noi
dar tu afla ca tare ma doare
sa merg zi de zi la cursuri agale
sub a ta verde privire distrugatoare.
COMMENTS OF THE POEM
Elena Sandu 29 January 2013

Multumesc! Mare placere sa te citesc. Inca zambesc la un dram de ironie: inca un monstru ne-a parasit prea devreme. Superba poezie!

0 0 Reply
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success