Nostalgii Abia Perceptibile Poem by Rodrig Andrisan

În timp ce îţi escaladam serpentinele trupului,
tu te dezagregai din piată ponce în nisip
şi-mi curgeai apoi peste tot,
strecurîndu-te în cele mai ascunse unghere ale sufletului,
cristalizînd pe alocuri într-un fel de stalactite interioare,
cu care reuşeam să-ţi iau pulsul,
de dinainte de a fi femeie,
de pe-atunci cînd - mi-ai mărturisit-o tîrziu -
mă iubeai ca o nebună,
dar n-o arătai şi nu o spuneai la nimeni,
o ţineai secret numai pentru tine,
te simţeam deci cum te descompui încet într-o altă fiinţă,
metamorfoză a propriilor mele sentimente,
de dinainte de diluviu şi a te cunoaşte...
Acum eşti Muntele Mic,
iar eu păşesc pe tine nu tocmai nonşalant,
căci am de gînd să te dinamitez toată,
folosindu-mă pe mine,
atît ca trotil, cît şi fitil...