PAHAR Poem by Ion Mureşan

Eo noapte feerică.
Luna tremură galbenă şi rotundă în pahar.
Îmi bag degetul în pahar.
Apoi îmi bag mîna pînă la cot în pahar.
Apoi îmi bag mîna pînă la umăr în pahar.
Vodca e rece ca gheaţa.
Pe fundul paharului este o lespede mare de piatră.
Mai sunt frunze moarte şi rădăcini negre.
Mai este o cizmă de cauciuc spartă.
Pe fundul paharului mai este o sobă ruginită.
Îmi bag capul în pahar.
Vodca e rece ca gheaţa.
Deschid ochii în pahar.
În pahar văd bine şi fără ochelari.
Zic: "Totu-i vis şi armonie".
Lespedea de piatră este albă cu vinişoare roşii.
Acum văd dihania.
Ao aud cum toarce molcom, ca o pisică.
Îi văd picioarele albastre.
Îi văd coada grozavă ieşind de sub lespedea de piatră.
Lîngă lespedea de piatră curge un izvoraş limpede.
El susură cristalin peste pietricele.
În jurul lui iarba e veşnic verde.
În iarbă cresc flori gingaşe.
În izvoraş înoată copii mici cît păpuşile.
Ei înoată cu mişcări uluitor de iuţi.
Ei înotă îmbrăcaţi în rochiţe şi cămăşuţe şi pantalonaşi în culori vesele.
Sunt îngeraşii de pahar.
Îngeraşii de pahar nu muşcă şi nu fac rău nimănui.
Îmi vine să vomit de milă, îmi vine să vomit de tristeţe.
Îmi vine să vomit gîndind că aş putea să înghit un îngeraş de pahar.
Îmi vine să plîng la gîndul că el ar fi, brusc, foarte singur.
Să plîng la gîndul că el ar plînge toată noaptea cu sughiţuri în mine.
Să plîng la gîndul că el ar putea cînta în mine cîntece de la grădiniţă.
El ar putea cînta, cu o voce subţirică, "Vine, vine primăvara!".
Cu unghiile înfipte în spinarea dihaniei cobor spre fundul paharului.
Acolo e o lespede de piatră cu vinişoare roşii.
Acum stau lungit pe lespedea de piatră cu vinişoare roşii.
Departe, în pahar, latră un cîine.
E toamnă.
E ziua eclipsei.
Luna rotundă şi galbenă tremură în pahar.
Printr-un ciob de sticlă afumată cu lumînarea văd cum un muscoi negru trece
peste bec.
Cu unghiile înfipte în spinarea dihaniei îi trag capul de sub piatră.
Spinarea ei grozavă şerpuieşte ca trenul printre munţi.
Cu unghiile trag locomotiva dihaniei de sub lespedea de piatră.
Îngeraşii de pahar se prind de mînuţe şi, cuminţi, dansează în cerc.
Îngeraşii de pahar dansează şi cîntă în jurul nostru.
"Totu-i vis şi armonie".
Dihania are un ochi al mamei şi un ochi al tatii.
În pahar văd bine şi fără ochelari.
Citesc în ochiul mamei: "Măi, copile, cînd o să-ţi bagi tu minţile în cap?".
Citesc în ochiul tatii: "Măi, copile, cînd o să-ţi bagi tu minţile în cap?".
Paharul se strînge ca un cerc de fier în jurul frunţii mele.
Doare.
Capul mi se loveşte de pereţi: unu, doi, unu, doi.
Îngeraşul de pahar, de durere,plînge cu sughiţuri.
Îngeraşul de pahar cîntă în mine cu o voce subţirică: "Vine, vine primăvara!".
"Totu-i vis şi armonie".