CONSTITUIREA REALULUI PRIN UITARE Poem by Ion Mureşan

Tot ceea ce am uitat, molozul, zgura, resturile
constituie într-adevăr realitatea.
Lucrurile și faptele pe care dinții nu le-au putut roade,
cuțitele nu le-au putut înjumătăți, din aceste
produse ale uitării
pe care ghearele obosite le scot mereu din baia
de acid a memoriei
și le aruncă cu scârbă afară, numai din acestea
se poate constitui o lume nouă.

Șanțuri și gropi, șanțuri și gropi,
sălbăticiune leneșă cuibărită între fragmente
delicate de pulpe și coapse
între sâni desperecheați, de diferite mărimi
și culori, șanțuri și gropi,
trupul meu îmbătrânit într-o neagră dantelă îl înfășor
și uitându-l pe vecie, îl renasc.