POFTA Poem by Ruxandra Cesereanu

muşcătura-ntre coapse vine de la o poftă
pe care nici cuţitul nu poate să o taie
care te face bucăţele te înmoaie
te desdoaie hoţeşte te pune la pământ
te aruncă-ntre mărăcini te înnegreşte
mânca-o-ar raiul de flămânzenie şi spurcăciune
care-ţi suge măduva lăcomeşte
porcii să o hăpăie să o stâlcească
femeia nebună bărbatul bolnav într-o cârciumă cu ciori
pădurea verde din vene pluteşte pe nori
bea tutun şi călăreşte un catâr de peşte furat
fie că suntem stăpâni cu genunchii zdrobiţi sau omorâtori şi hoţi
o groapă mică sau mare ne aşteaptă pe toţi
păr tăiat păr tăiat o sminteală neagră de legat şi dezlegat
am iubit până-n plăsele am iubit la cântar
rachiul din trup s-a făcut cal beat cu har
strâmbăciunea şi-a-ndreptat picioroangele de foc
vulturii şi corbii m-ar mânca
de nu mi-aş ciopârţi cu toporul pofta belea
sărută-mă până mi se clatină dinţii
zgârie-mă până la ultimul os
trage-mă de păr frige-mă fă-ţi păcat cu mine
că mi s-a uscat inima sărăca de ea întoarsă ca o mănuşă pe dos