AVARIA Poem by Ruxandra Cesereanu

am pierdut mult sânge din pricini care nu sunt exacte
ca în faţa unei camere de filmat
am fugit cât m-au ţinut puterile în pustie
şi totuşi inima mi-a crăpat după tine
a pleznit desfăcându-se-n firişoare suave
mi se spune că umblu cu limba scoasă de dragoste
ca o cămilă mârţoagă ori ca o căţea spumegând
mi se spune că nu mai am ruşine
într-adevăr nu mai am nici un pic de sfială
fiindcă doar spasme se rostogolesc prin tuburile mele din trup
îmi rup singură hainele şi mă ating
şi mă ating şi mă ating rece umed uscat fierbinte
fiindcă inima mi-a crăpat după tine
aţoasă umflată zemoasă borhot
inima mea a pleznit pentru un singur bărbat
drept care am fost silită să o înfăşor într-un ziar
să nu vină muştele
să nu facă viermi să nu miroase urât
inima mea a crăpat după tine
balamalele ei şi femeile din mine stau cu limba scoasă
pe cale de a fi dresate pe cale de a da ortul popii
inima mea a pleznit şi zace acum ciudat de cuminte la orfelinat.