SEMNALE Poem by Domnica Drumea

SEMNALE

emit semnale fără înţeles
m-am născut în 1910
pielea mea e tânără
străbătută de firişoare vineţii

tandreţea cu care îţi strecori mâna înăuntru
şi-mi opreşti bătăile inimii
ca într-un sacrificiu animal

nu avem nimic altceva decât creier
ne mişcăm într-un sac cu gura cusută

ieşim lent din iarnă
expulzaţi

sunt un muribund, dragostea mea
apasă-mi perna peste faţă.

Saturday, May 19, 2018
Topic(s) of this poem: animal
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success