TOAMNA VINE ȘI FĂRĂ NOI Poem by Claudiu Komartin

Vezi, putem și noi, mi-a spus,
putem și noi să ne simțim în siguranță,
putem să pierdem firul poveștii și să nu ne fie rușine de asta,
putem să fumăm ascultând relaxați
respirația orașului, zgomotele lui încetinite de frig
am putea ieși pe balcon să aprindem artificii

sintaxa e-acum o ceață în care decupăm
siluete întâmplătoare, contururi care se spulberă într-o clipă
mari galioane de fum călătorind spre răsărit
iar noi cu pălăvrăgeala noastră nevrotică atenți la
ticăitul ceasului pe care cineva l-a lăsat pe balustradă
parcă am aștepta să vină ceva de nerefuzat, ceva
din care intră și ies cabluri puternice vene strălucitor de negre
gândindu-ne la toamnele în care am fi putut
să ne zburăm creierii hohotind

hohotind al naibii, ca după o treabă bine făcută