Poemul meu esti tu
1. Povesteste un vis (max 3 rânduri)
2. Nume/prenume (opţional)
3. Loc/ţară/oraş
4. 3 cuvinte despre (1) ţară (2) oraş (3) tine
5. 2 cuvinte preferate
6. 1 cuvânt pe care îl deteşti
7. SALUT
După aceea adăugaţi: 1. + Eu sunt să spunem + 2. + Acum imi spui 3. + şi repet ca pe o formulă sacră + 4. + şi aici putem să ne oprim: + 5. + Dincolo de asta numai + 6. + 7.
...
My poem is you
1. Tell something you have dreamed (3 lines max.)
2. Name/forename (optional)
3. Place/country/city
4. 3 words on (1) country (2) city (3) you
5. 2 words you prefer
6. 1 word you can't stand
7. HELLO
Afterwards please add: 1. + Let's say I am + 2. + Now you call me + 3. + and I repeat as a sacred formula + 4. + here we can stop: + 5. + Beyond this, just + 6. + 7.
...
un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai mulţi în care visezi şi visul este ceea ce faci de când te trezeşti până seara târziu într-un moment foarte clar când umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulţi cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta
...
Din punct de vedere politic asta-i fericire: fără început aprinşi încet toţi la un loc într-un mare film ieftin numai bun de rumegat în formă ca să ne asumăm orice, mai puţin prezenţa Cerşetori cu şepci D&G fac cu mâna şi zâmbesc acru asigurându-ne că viaţa merită trăită şi devorată Pălării de doi lei cântă de pe clădirile oficiale: Înnoadă-ţi răsuflarea, ăsta-i un oraş olfactiv Amintirea lui e doar un labirint de mirosuri şi e toată comestibilă Asta-i istoria pliată în hainele pe care le tot porţi şi mai mereu ăsta-i ţinutul unde hainele-i poartă pe oameni la groapă Toată lumea în formă umană Oricare are nume diferite pentru locuri cunoscute dar aici orice loc lipeşte arome speciale pentru fiecare trecător Şi e mereu ceva din altă parte Manechine cu ochi limpezi din plastic urmăresc spectacolul pe măsură ce dictează următoarea modă: Am încercat croiala asta de vise anul trecut Oamenii sunt aşa demodaţi! zic ele Insistă să tot moară Ori aici e cel mai scump să mori aşa că dacă mănânci, o să-ţi fie foame dacă bei, o să ţi se facă sete Asta-i politica noastră Orice pofteşti numim un şef să aibă grijă de tine ca în poze, ca în filme noi suntem adevăraţii români noi nu înghiţim, noi nu ne folosim dinţii doar mergi după săgeţi Nu-s niciodată corecte dar greşeala e cel puţin omenească şi tinde să capete un sens religios în sus Uite: tot cerul e un steag neoficial cu semne ciudate care inventează cuvinte de nepronunţat Tot ce ştii despre comunism aici doare şi facem bâză de asta Uneori are o faţă financiară şi vorbeşte nostim, din cauza dinţilor lui Dracula (desigur): fiecare dinte, o lacrimă mare cât casa cu 1000 de sâni din sticlă se ridică fix în mijlocul acestei guri cinematografice hrănită cu scuze ca o mamă africană cu încălţări americane şi credinţe aborigene Ca oricine din Eurasia râdem până zăpada izbucneşte în flăcări şi dansează până vara târziu şi apoi iar ne pare rău şi facem din nou
...
nu îţi vine să crezi la început că un om îşi schimbă o faţă cu alta la fiecare două minute şi nu vezi decât ce ai adus de acasă respiraţia ta ocupă treptat fiecare trup apoi ocupă tot ce îţi stabileşte poziţia în faţa cănii galbene de cafea doar câteva momente gândurile noastre erau suspendate pe melodia fragilă a respiraţiei asta-i tot
...
at first you can't believe that a man changes his face every two minutes and you see only whatever you brought from home your breathing gradually usurps every body then it usurps everything that defines your coordinates there in front of your yellow cup of coffee for just a few moments our thoughts hung in the air balanced on the tenuous melody of breath that's all
...
respiri obiecte adoraţia noastră nu mai acceptă decât fiinţe imprevizibile o mandibulă vegetală o vergea de cristal lichid în capetele atingerii mele fosforescente ţi le regăseşte respiraţia le rosteşte intermitent roca fumigenă a neclarităţii dimineaţa şi încă mai mult de 1000 de-obiecte artizanale care pot să înlocuiască distanţa
...
breathe objects our worship doesn't accept anymore but unpredictable beings a vegetal mandible a rod of liquid crystal at the ends of my touch phosphorescent your breathing rediscovers them intermittently utters them the smoky rock of ambiguity in the morning and still more than 1.000 handicrafts that can replace the distance
...
un corp românesc ştie să nu aleagă i se pare că atunci n-ar putea să-şi mai scuze durerile comode pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău poţi să fii un breloc sau un abţibild şi într-o zi toată muzica respiraţiei o să dispară de la sine sau invers cu mâinile pregătite să primească liniştea ca pe un sandviş am stat în autogară până mi-a venit să plâng aerul avea gustul frunzelor proaspete pregătisem tot; oamenii erau la locul lor nu aveam decît să privesc hoardele ultra-rapide ale serii se gândeau ce bucată din mine să consume mai întâi nici nu credeau când m-am ridicat cu paşi liniştiţi să-mi văd de treabă în limba mea maternă ca pe un skateboard
...
a romanian body knows how to sidestep decisions it feels that in such cases it can no longer justify its comfortable suffering for this with your entire body you must stay here until it's very late you can be a keychain or a gummed sticker but one day the music of breathing will disappear all on its own or conversely my hands ready to receive silence like a sandwich I waited in the bus station until I was on the verge of tears the air had the freshness of new leaves I'd prepared everything; men had taken their places I just had to watch out for the arrow-swift hordes of evening they were debating what part of me should be devoured first they couldn't believe it when I arose with easy strides to take charge of matters in my native language as on a skateboard
...