EFEB CU CYPRIPEDIUM Poem by Simona Popescu

Dulce efeb, bunul meu prieten,
cu ce să te asemăn?
Nimic nu se măsoară cu frumuseţea ta curată
şi nu există fată
cu tine să se-ntreacă. De-aceea caut
în preajma ta să fiu
în timp ce tu petreci în lumea ta
rîzînd, mişcînd din degete uşor de parcă
ai mînui un syrinx invizibil. Te-alinţi,
apoi priveşti în gol precum
o netedă statuie. Şi-apoi dansezi în clarobscur
tu singur, ca un... cined
sau ca o pasăre îndrăgostită.

Femeia şi bărbatul nu pot să te atingă
şi totu-n jurul tău e bădăran.
Mă uit la tine fără gînduri
aşa cum într-o zi privit-am
concupiscenţa pură, delicat-a unei plante
cu nume caraghios şi în acelaşi timp suav,
la feminin-virila cypripedium
pierdută undeva într-o vitrină
de florărie.

Dansează, prieten drag! Un stroboscop te-mparte fantomatic. E frumuseţea ta
multiplă (un Shiva - tot îmi veni în minte - de opşpe ani).
Şi mîine vei pleca.
Părul tău lung, parfumat, va zace pe-un mizer ciment,
coama ta va cunoaşte mîna murdară, grăsoasă, a unui frizer,
vreo brută ofiţerească te va slei-n comenzi,
îndelung vreun doctor bătrîn te va cîntări,
te va atinge în treacăt,
soldăţoi îndesaţi te vor bate pe umăr.
Te vor alerga şi
ca pe-o ridiche te vor freca.
Tu, lazy, învăţa-vei pe virtus şi labor.
Bărbat or să scoată din tine şi-apoi
tircoale-ţi vor da şi Priapul tomnatec,
şi proastă femeia, molatec...

Acum îmi pari, dansînd, o umbră
filigranată într-un tablou fovist.
Aş vrea să te-nconjor c-un cîntec
şi să te uit.
Să mă gîndesc la tine ca la băiatul care
într-o zi fumurie prea-liniştit citea
pe-un ritm îndepărtat de bossa-nova
pe Charles d'Orleans
('Le monde est ennuye de moy
Et moy pareillement de lui')
mai ştii?

Prieten bun,
nici fată, nici băiat,
Endymion,
aşa te-nchid în mintea mea
şi mă holbez la tine
la frumuseţea ta curată
fără gînduri
ca dup-un geam de florărie.

C-un cîntec mut, sofisticat, aş vrea să te-nconjor
şi să te uit.