MY LIFE Poem by Simona Popescu

MY LIFE

My life?
Ce să-i spun despre mine?

16 ani. Eu am venit pe lume ca să nu înţeleg nimic.
17 ani: vocea din spatele ghişeului
mîna întinsă biletul
şi.-apoi pe ecran o prostie lată:
Tinereţea învinge totul! (şi toate tinereţea).
18 ani. Şi mă întreabă într-o zi că de ce scriu ce rost are... că...
de ce... pentru cine... ăştia
n-au timp nici de ei... şi. nici nu vor.... şi. nici. nu-i interesează…
Am o faţă tînără şi una bătrînă şi unii o ştiu pe una şi alţii pe cealaltă.
19. Căci spuneţi voi ce să fac
să ştiu ce să nu fac
şi spuneţi voi ce să spun
ca să ştiu ce să nu spun.
Merg înainte cum cred eu chit că
dau cu capul de zid şi dau cu capu de zid…
20. Prietenii sînt buni şi duşmanii răi
măsură ordine şi armonie
care va trăda
care se va metamorfoza
care va fi scos de la inima ta?
21. Mi-e milă de neputinţa poeziei
O lămîie stoarsă în faţa tribului sătul.
Nu avem nici o ţintă, amice
Trecut al tuturor
Patrie a tuturor
Ce-a fost verde s-a uscat
Ce-a fost dulce s-a mîncat.
22. Nu mi-e foame nu mi-e sete
dar simt un gol
în stomac.
Mi-e tare urît.
23. Tinereţea mea a fost făcută pentru aşteptare.
Maturitatea te va-nşfăca
n-ai încotro
lasă-i pe mînă doar pielea ta!
24. Mi-e silă de precocitatea ofilită
mi-e scîrbă de senzaţiile literare…
Cine din noi spunea: "Avem nevoie de un erou"?
Ai acum 24
Ce vor înţelege progeniturile noi?
[...]
25. Cocujo.
Nu ştiu nimic să spun
nu pot să mă adun
şi inima şi creierul îmi sînt străine.
Sînt încă un om tînăr
Simt ca o femeie şi ca un bărbat
Scriu ca o femeie şi ca un bărbat
Simt ca un copil ticălos şi nevinovat
Sînt fără vîrstă
Mă apăr cum pot
Vorbind despre mine despre nimic despre tot.
26. Matrioşka, matrioşka
spune căte păpuşele mai sînt la rînd ?
Ai în miezul tău oare şi păpuşa cea mai bătrînă ?
E acolo zbîrcită senină lipsită de frică
Matrioşka cea mai mică
babă-copilă de care ţi-e de pe-acum aşa milă?
27. Ai grijă ca o mamă de copilul… care ai fost.
28. Mă uit la o carte arabă, cu începutul la sfîrşit.
29 O dorinţă bruscă şi-apoi tot mai intensă să se termine cu mine!
30. Timpul se buclează. Corpul şi-aduce aminte. Ţin în braţe un balon mare şi galben. Îmi pun obrazul pe el. Înăuntru e linişte. Înăuntru se află închisă tăcerea plutitoare pe care eu o ţin acum în braţe. Tăcerea e rotundă şi are culoarea galbenă. Îi dau drumul în lume.
31. Cei care scriu ca să fie mai buni.
Cei care scriu ca să nu se uite pe ei.
32. Cum trece raza de lună uitată
fecundînd creierul moale şi cald…
şi poemul n-am să-l termin n-am să-l termin n-am să-l termin…
Ce sunt din tot ce-am adunat aici?
Ce sînt din tot ce a rămas pe dinafară?
33. Eu sunt poet prin comportament, mi-a spus odată.
34. Am două inimi în mine. Mi-e bine.
35. Unde e autorul cînd nu mai scrie? Unde e autorul cînd scrie?
36. "Herz Im Kopf". Inima şi capul sînt împreună, se ţin una de altul, unul de alta. Ochii înghit. Gura tace. Gura tace demult. N-are cu cine vorbi. Dar şi mersul e un fel de vorbit.
37. Am început acest song…
"Cititorule (nu pot să zic lector amice
precum Marţial şi zeci după el
că mi-e ruşine şi nu vreau să crezi
că-ţi fac curte…),
Cititorule, nu ştiu cum să-ncep şi-aş vrea
să fi terminat cu tine deja"…

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success