Deşeu urban (frica natură) Poem by ANA RISTOVIĆ

La plimbare vei lua maşina,
din copaci vei pupa
doar ce rămâne în retrovizor.

Dacă vezi o vacă, vei spune: Ia uite, o vacă!
Și petele de pe pielea ei
Vor deveni petrol rispit.

Vei răci pe un soare de dimineață,
te vei încălzi la primul panou.

În mijlocul câmpului înflorit
vei medita când la literatură.
când la kilomterii care te despart
de cea mai apropiată farmacie:

capul îți crapă de durere
împreună cu o priveliște clară
spre cele patru părți ale celrului.

Dacă vezi un arici, vei spune: Ia uite, un arici!
Și acele lui
vor deveni mici aruncătoare de grenade.

Vei încărunți pe o lumină prea puternică de lună
vei arde din surplus de melancolie
într-o seară care durează prea mult.

Lângă un braț înghesuit de râu
vei dori cabine telefonice,
în tufișul de cimișir doar
o voce înfrigurată.

Lipsa de comoditate va crește în tine cu năvălirea aerului.
Frica ta cu surplusul de albăstrire.
Iadul tău personal se va împreuna cu
fiecare nouă ciocnire dintre
lumină și iris.

Dacă îți zărești umbra într-o poiană părăsită, vei spune: Ia uite,
umbra!
Și ubra ta va deveni mușchiul
care nici aici
nu are pe ce să crească.